Păcatul este dulce tare,
Când îl privești, îl vrei și tu,
Să guști și tu din desfătare,
Să mergi pe unde el ceru'.

Și dulcele ce-ți pare miere,
Când îl mănânci cu poftă-n trup,
Îți lasă-n suflet gust de fiere,
Și legăturile se rup.

Căci după firea lumii, astăzi,
La fel ca ei dorești să fii,
Să nu fii judecat de ceilalți,
Să nu-ți rănească ai tăi copii.

Dar Duhul Sfânt din nou îți spune:
„Întoarce-te, nu te lăsa!
Nu te pierde-n deșertăciune,
Căci Domnul nu te vrea așa.”

Mărturisește-ți azi greșeala,
Ca stânca sfântă s-o atingi,
Să piară plânsul și îndoiala,
În cerul sus de vrei să ajungi.

Chiar de nu înțelegi tu calea,
Te roagă inimii supus,
Să-ți șteargă Domnul toată jalea,
Când El va reveni de sus.